Senzatie stranie...ca si totul ar fi concentrat intr-un singur moment asemenea revelatiilor agoniei cand amintirile devin scene dintr-un film ce pare acum strain pentru ca acel ochi ce altadata plamadise intregul scenariu existential orbeste ori devine nefunctional, contempland o imagine deformata...imaginea vaga a unui "ce", formele ambigue ale unui "cum", frustrarile unui "de ce"...toate tulburatoare prin retorismul lor ori prin replici evazive...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu