Si parca vrei sa-mi spui ceva, dar totul se uita in sticla inchisa
cu peretii insemnati de litere ciudate.
Si iar ma uimesti cu explicatii logice
ce-n mintea mea n-au nici un loc,
in viata mea n-au nici un rost...
Si-ti aud in timpane hohotul nervos
ce vrea sa doboare usile virtutii
si-mi ingheata caldura-n vene,
trezindu-mi constiinta mortii.
Dar stiu ca totul e doar exterior,
ca rana te doare si-adanc sangereaza!
Tu ochii mi-i leaga,
nu plange lumina,
inca e SINGURA ce ne poate salva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu