Se spune ca in viata ai persoane apropiate langa tine pentru a te ajuta si pentru a-ti da sfaturi. Pentru a te intelege, sustine si pentru a te ghida spre mai bine. Pentru mine partea cu intelesul pica din start! Exclus! Incep sa cred ca nu este absolut deloc asa. Ei nu fac altceva decat sa incerce sa te inteleaga, sa se puna in locul tau si sa vada cat de placut, sau neplacut este, depinde de situatie. Apoi incearca sa te incurajeze sau sa se bucure alaturi de tine. Dar.. absolut niciodata nu vor stii exact ceea ce simti. Nu au cum.
Niciodata nu vor stii cat de mult ti-ai dorii sa te simti copil din nou; sa poti sa tipi, sa plangi cand iti vine, sa te joci cu papusile, sa faci prajituri din nisip... Cat de fericita esti cand revezi unele persoane importante din viata ta si cat de tare te doare cand nu mai sunt langa tine.Cat de dor iti este de unele momente si cat de multe ai face ca sa le traiesti din nou. Cat de tare te uimesc unele persoane care par ceea ce nu sunt si cat de neputincioasa esti din cauza rautatilor din jur. Cat de mult ai vrea sa opresti timpul in loc in unele momente sau sa il dai inapoi. Cat de mult vrei sa schimbi unele situatii si cat de tare ti-ar place sa traiesti in fericire mereu. Cat de mult ai vrea sa ajungi la stele, dar si cat de fericita esti ca una de acolo este a ta si ca straluceste pentru tine in fiecare seara.
Sau intr-o propozitie: Nimeni nu poate intelege complet cat de fericit sau trist esti!
Deci.. traim intr-un mediu in care absolut nimeni nu intelege ce este cu tine. Nu intelege nimic atunci cand zambesti, cand plangi, cand tipi si cand dai cu ce prinzi de pereti.
De multe ori nici noi nu suntem siguri pe noi, nu suntem in masura sa ne dam seama ce este mai bine de facut in diferite situatii si ce decizii ar trebui sa luam. Iar asta pentru ca nu intelegem exact prin ce trecem si ce simtim.
Atunci.. de ce auzim din ce in ce mai des: ” Da, te inteleg! ”, cand nici macar noi nu suntem in stare sa ne intelegem mereu?
Nimeni nu ne intelege cu adevarat, iar daca este cineva care sa o faca... aceia suntem noi! Trist.
2 comentarii:
exact! uneori as da oricat ca cel de langa mine sa vad cu ochii mei, sa simta cu inima mea, sa nu mai ma straduiesc sa-l fac sa inteleaga ce simt, dar empatia asta e imposibila, desi uneori exista clipe in care comunicarea sufleteasca e asa de calda si parca vorbim aceeasi limba... ma apuca disperarea, durerea surda a pustiului de a nu fi fost cu adevarat inteleasa din diverse motive.
Trist dar adevărat...Sunt de acord cu ''empatia'' celorlalţi pentru a te înţelege. Cred că mai există şi cazuri în care celălalt să înţeleagă mai mult decât tine, despre tine, într-un moment, într-o situaţie...Sunt multe variabile dar cel mai bun la a te înţelege eşti tu în final. Referitor la partea a doua pot spune că autocunoaşterea e un instrument foarte valoros...
Trimiteți un comentariu