Visam colorat

Toti visam la cate ceva. Fiecare dintre noi avem anumite momente cand stam ore in sir si impletim un fir gros si colorat, cu vise fara limite. Vise din ceea ce am vrea sa fie, sau din ceea ce am vrea sa fim.
Unii cand prind in palma cate un moment al lor, in care se lasa dusi de valul frumos mirositor al visarii, se trezesc brusc, speriati si deschid palma lasand momentul sa se strecoare printre degete, spunandu-si ca nu e bine sa viseze, sau mai grav; ca dauneaza.
Altii parca ar sta si ar hasura in creion un curcubeu imens numai din vise, si nu s-ar mai satura. Incepand de la cel mai marunt lucru, pana la cel mai mare, asemanator cu cel mai adanc ocean, sau chiar triplu.
Cand visam, ne asezam pe un norisor de ciocolata, ne astupam urechile pentru a nu mai auzi nimic din ceea ce ne inconjoara si inchidem ochii. Atunci parca ne putem construi o viata a noastra, asa cum vrem. In gandurile noastre putem trai intr-un basm. Basmul nostrum propriu creat de noi insine. Putem trai pe o insula, unde soarele e cel mai bun prieten al nostru, iar plaja este cea care ne incalzeste picioarele.
Visand, putem fi din noua copii cu ochi albastri si zambet cu adevarat cald, amintindu-ne de copilarie. Putem strange in brate inca o data si inca o data anumite persoane ce nu mai sunt langa noi in momentul de fata. Putem sa zambim prin imaginatie, desi plangem; ba chiar putem sa radem in hohote ore la rand fara sa ne oprim. Putem sa ne gandim ca suntem cele mai fericite fiinte de pe fata pamantului, iar langa noi mai sunt inca vreo-suta de persoane care ne privesc cu invidie; desi ne mintim.
Putem sa fim mai buni. Sa privim cerul si stelele si sa credem ca ne apartin in totalitate, ca am pus stapanire pe ele prin ceea ce suntem. Sa facem zi cand e noapte si noapte cand e zi. Sa fim tot mai fericiti pe zi ce trece; practic sa se dubleze doza de fericire in fiecare zi. Sa oferim iubire cat cuprinde, din toate puterile, prin fiecare particica a noastra si sa ne simtim la randul nostru cu adevarat iubiti. Sa spunem ‘te iubesc’ de doua ori pe minut, fara sa ne fie teama de ce raspuns vom primii inapoi.
Fiecare dintre noi are partea lui visatoare si la un moment dat acorda atentie acestei laturi, oricat de mult ar refuza sa faca asta.

Visele ne apartin in totalitate si fac parte din noi.