Fara cuvinte

Atunci când nu avem nimic de spus, e bine să tăcem. De putintică tăcere oricine are nevoie, la un moment dat. E ca o cură de refacere. Ca o gură de aer curat si proaspăt.
Atunci când nu avem nimic de spus, e recomandabil să nu scriem. Câteva pagini albe sunt mai binefăcătoare pentru cel ce se îndeletniceste (într-o formă sau alta) cu scrisul, decât descărcarea prin scris.
Uneori, paginile albe ascund în fibrele lor o sumedenie de povesti nescrise, un pumn de taine nespuse sau poate nimic din toate astea. Depinde de persoană.
Dacă asezi sub lupă paginile astea albe poate si tu vei vedea – si chiar trăi! – ploi calde de vară sau ploi reci de toamnă, adâncuri inundate, nopti înecate în zâmbete răzlete, inimi împletite, raze de lună, cioburi de soare, furtuni nepotolire, copii singuri, chipuri triste, inimi de piatră, tot.
De ce să mai scriem? Lăsati mai bine paginile albe, si fiecare să citească ce vrea! Oricum fiecare citeste cum vrea. De ce să mai vorbim? Eu nu cred că vom muri, dacă nu mai vorbim! Mai bine să ne retragem. În pustie cu noi! Să ne mântuim de povestile noastre, pe care noi ni le-am plăsmuit si tot noi le-am spus si celor ce nu stiu să-si tină gura. Si, iată, fiecare spune mai departe ce el a auzit din povestea ta: o altă poveste, cu si despre tine. Dacă am fi lăsat Cuvântul să ne scrie povestea pe tăblita inimii noastre, acum de pe buzele noastre ar fi tâsnit niste ape adânci, iar înteleptul ar fi stiut cum să scoată din ele pe hârtie. Nu suntem întelepti.
La ce folos să ne mai spetim să scriem sau să spunem altceva decât ce vrea cel ce ne citeste sau cel ce se face că ne ascultă? Întotdeauna va exista cineva care îti va răstălmăci literele, vorbele, si ti le va risipi în cele patru zări deformate si schimonosite. Tu nici nu le vei mai recunoaste.
Asa că, mai bine tăcem. Nu mai spunem nimic. Nu mai scriem nimic – oricum suntem prea ocupati ca să citim ce ne scriem. Iar tăcerea ne păzeste sufletul.
Mai bine să cântăm o cântare nouă. Fără cuvinte. Fără vorbe care să poată fi rostite sau auzite. Din inimă. Cu inimă. Pentru inimă. Stie cineva?
Iar Cuvântul să ne facă buni si să ne însufletească inimile!