E clar ca nu asimilam lucrurile detaliat descrise de Balzac la fel de bine în pat cât si în parc, oricât de tare ne-am distrage de la realitate afundându-ne în scris. Dar oare ce importanta are asta?
Mult mai mult decât va imaginati. Traim în secolul vitezei si fiecare(dintre cei pentru care cuvântul “carte” înca suna uzual) citeste unde poate atunci când are timp, nu unde vrea.
Atunci ne trezim citind în pat înainte de culcare, în mijloacele de transport în drum spre scoala/munca, dimineata la micul dejun, la cafea în timp ce ne grabim sa plecam odata e.t.c
În loc sa ne bucuram de lectura, cititul devine o activitate “ca sa treaca timpul” sau o cursa contra cronometru cu cartea.
Cititul înainte de a pune capul pe perna e cel mai rau dintre ele. Îti oboseste ochii, te face sa tragi de tine ca sa poti termina capitolul, nu întelegi mare lucru pe moment si mâine sigur nu mai retii aproape nimic.
La sfârsitul cartii, nu ne mai amintim ce s-a întâmplat la început. Atunci, cititul devine o activitate cu care pierzi timp fara sa câstigi nimic.
Mi s-a întamplat sa parcurg câteva carti în felul asta, dupa un timp, cineva mi-a recomandat una din cartile citite atunci. I-am spus ca am citit-o si nu mi s-a parut o carte foarte buna, am dezvoltat o conversatie pe marginea cartii si mi-am dat seama ca avea dreptate, cartea era superba doar ca eu nu am avut timp sa extrag ideile profunde din carte.
De atunci evit sa citesc carti în felul asta, nu citesc decât in momentele in care sunt odihnita.
Pentru momentele în care sunt grabită am lasat ziarele, ele se impaca bine cu orice cadru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu