Citind ” Mitologii subiective” a lui O. Paler, am dat peste un capitol frumos si sensibil despre copilarie din care pun aici doar doua mici fragmente:
“Propria noastra copilarie e varsta de aur traita candva, Olimpul din care am coborat si unde am crezut in toate povestile, iar frunzele si iarba ude de ploaie fosneau de oracole subiective. Singurul paradis pierdut e aceasta copilarie, acest Olimp in care nu ne mai putem intoarce decat lucizi, caci ne-am pierdut inocenta si puterea de a privi un copac ca pe o poveste.”
“Nici un copil nu e sceptic, toti ne nastem cu darul de a crede in ceea ce descopera simturile noastre si in ceea ce ni se propune si, de aceea, probabil, numai atunci putem fi fericiti cu adevarat.”
Pacat ca din copilarie nu ne raman decat amintirile, iar copacii nu ne mai spun povesti. Trebuie sa avem mereu multa grija pentru ca vremurile in care traim si inaintarea in varsta sa nu ne urateasca sufletele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu