Inghetata si savoarea sa

Pentru a-i rezista verii, avem nevoie de aliati care sa ne racoreasca din cand in cand ziua. Dintre acestia, cel mai delicios pare a fi...chiar inghetata. De aceasta data voi vorbi despre aventurile prin care inghetata a trecut pana sa-si castige savoarea cu care astazi ne incanta simturile.

Evolutia inghetatei
Originile inghetatei merg inapoi in timp pana in secolul al 2-lea i.e.n., desi nu a fost creditata o anumita data sigura de “nastere” sau un anumit inventator al sau. Stim ca Alexandru cel Mare savura adesea zapada si gheata aromate cu miere si nectar. De asemenea, referinte biblice arata ca Regele Solomon era un impatimit al bauturilor cu gheata in timpul recoltelor. In timpul Imperiului Roman, Nero Claudius Caesar (54-86 e.n) consuma zapada adusa din munti, aromatizata ulterior cu fructe si sucuri.

Italia
Mai bine de 1000 de ani mai tarziu, Marco Polo s-a intors din Orientul Indepartat cu o reteta care seamana indeaproape cu ceea ce azi numim serbet. Istoricii estimeaza ca aceasta reteta a evoluat in inghetata undeva in preajma secolului al 16-lea.

Anglia
Se pare ca Anglia a descoperit inghetata in acelasi timp, sau poate chiar mai devreme decat Italienii. In sec. Al 17-lea, Cream Ice (Crema de gheata) - cum era numita, aparea constant la masa lui Charles I.

Franta
Acest gen de deserturi inghetate a fost introdus in Franta de catre Ecaterina de Medici (apartinand marii familii italiene de Medici) cand aceasta a devenit sotia lui Henry al 2-lea al Frantei. Inghetata a devenit disponibila publicului larg, de abia in 1660, cand Sicilianul Procopio a introdus o reteta (o combinatie de lapte, frisca, unt si oua) la Cafe Procope - prima cafenea din Paris.

America
Prima mentionare “oficiala” a inghetatei este intr-o scrisoare din 1774 a unui oaspete al Guvernatorului din Maryland, William Bladen. Iar prima “reclama” pentru inghetata a aparut in New York Gazette, pe 12 Mai 1777, cand confectionerul Philip Lenzi a anuntat ca inghetata era disponibila “aproape in fiecare zi”. Documente pastrate de catre un negustor din New York, arata ca presedintele George Washington a cheltuit aproximativ 200 de dolari pe inghetata in timpul verii lui 1790.

Despre presedintele Thomas Jefferson se spune ca avea o reteta favorita de inghetata in 18 pasi, o inghetata care seamana mai mult cu Baked Alaska din zilele noastre. Poti verifica reteta lui Jefferson aici.
Un alt document, atesta faptul ca in 1812, la al doilea banchet inaugural al Presedintelui Madison la Casa Alba, s-a servit “o magnifica inghetata de capsuni”.
Pentru o perioada de timp, inghetata a ramas un desert rar si exotic de care se bucura in cea mai mare parte doar elita.
Iar situatia se schimba abia in jurul anului 1800, cand au fost inventate casele de gheata. Producerea inghetatei a devenit curand o industrie in America, primul pas in acest sens fiind facut in 1851 de catre un negustor de lapte din Baltimore pe nume Jacob Fussell. Ca si celelalte industrii americane, producerea de inghetata a crescut datorita inovatiilor tehnologice, cum ar fi: energia cu abur, racirea mecanica, omogenizatorul, energia electrica si motoarele, masinile de impachetat si noi echipamente si procese de inghetare.

Spre sfarsitul secolului 19, variatele tipuri de inghetate disponibile pe piata au dus la noi inventii. In 1874, a aparut pe piata americana ice cream soda- suc de inghetata. in 1890, ca raspuns la criticile religioase asupra obiceiului “pacatos” de a consuma acest tip de sucuri duminica, comerciantii de inghetata au inventat inghetata “Sunday”, al acrei nume a fost schimbat mai tarziu in “Sundae”.

In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, fiecare garnizoana de militari, incerca sa le depaseasca pe celelalte in a servi inghetata trupelor lor. Cand razboiul s-a sfarsit, si restrictia asupra lactatelor a fost ridicata, America a celebrat victoria sa cu inghetata. Americanii au consumat in 1946, peste 19 litri de inghetata de persoana.

Intre anii 1940 si1970, producerea de inghetata a fist relativ constanta. Deoarece a fost vanduta mai multa inghetata in supermarketuri, saloanele cu inghetata traditionala si racoritoare au inceput sa dispara. Acum, magazinele si restaurantele specializate pe inghetata au crescut brusc in popularitate. Acestea sunt populare atat printre cei care isi “retraiesc” amintirile legate de magazinele de racoritoare din zilele trecute, cat si printre noile generatii de fani ai inghetatei.

Cum este facuta inghetata
Toata lumea are o aroma sau un brand preferat pentru inghetata, iar discutia despre care inghetata e mai buna se schimba de la an la an. In timp ce producatorul dezvolta propriile retete speciale, elementele de baza ale productiei inghetatei sunt - in esenta - aceleasi peste tot.
Cele mai importante ingrediente ale inghetatei provin din lapte. Lactatele sunt cruciale in determinarea caracteristicilor produsului final inghetat. In Statele Unite, de exemplu, legislatia prevede ca inghetata trebuie sa aiba cel putin 10% grasime din lapte. Folosirea diferitelor procentaje de grasime afecteaza gustul, finetea, culoarea, textura si valoarea nutritiva a produsului finit. Inghetatele gurmet sau superpremium contin cel putin 12% grasime de lapte, dar de obicei chiar mai mult.
Indulcitorii folositi la inghetata variaza de la zaharul de trestie sau de sfecla pana la miere. Stabilizatorii, precum derivatele din plante, sunt de obicei folositi in cantitati mici pentru a preveni formarea cristalelor mari de gheata si pentru a face inghetata mai fina. Emulsificatorii - precum lecitina, mono-gliceridele si digliceridele - sunt folosite de asemenea in cantitati mici. Ei ofera o inghetare uniforma a inghetatei, precum si un corp si o textura mai fina si uscata in forma finala.
Aceste ingrediente de baza sunt amestecate si mixate intr-o cisterna speciala. Compozitia este apoi pompata intr-un pasteurizator, unde este incalzita si tinuta la o temperatura dinainte determinata.
Compozitia fierbinte este apoi “impuscata” intr-un aparat de omogenizare, unde grasimea din lapte este dispersata in particule mai mici, oferind astfel mixurei posibilitatea de a ramane neteda si cremoasa.
Compozitia este apoi racita rapid prin intermediul unei metode de “racire continua”, folosind un flux regulat de mixare care ingheata o anumita cantitate de inghetata in anumite intervale de timp.
In timpul procesului de inghetare, mixarea este aerata de un dispozitiv special. Bulele mici de aer sunt incorporate de aceasta actiune de invartire continua, prevenind astfel ca inghetata sa devina o masa solida de ingrediente inghetate. Cantitatea de aer este limitata prin standarde.
Urmatorul pas este adaugarea aromelor cum ar fi: fructele, alunele, ciocolata. Aceste ingrediente sunt adaugate in inghetata semi-solida dupa ce aceasta paraseste racitorul.
Apoi, inghetata este impachetata in diverse recipiente, cupe, forme si este transferata rapid intr-o camera speciala, unde temperaturi sub 0 grade ingheata produsul pana la depozitarea si distribuirea lui finala.
Va doresc pofta din plin!