Traim un timp ciudat. Inaltam osanale libertatii din perspectiva unei neobisnuite necesitati. Indemnul "Gandeste liber" este atat de interpretabil incat te gandesti: oare pentru asta ar trebui sfidate si minimele reguli de constrangere impuse de logica? Sau gandim liber doar la nivelul absentei cuvintelor..? Acolo, constiinta se incarca in ea insasi, sub pretextul ca stie unde si cand cade in somnul inconstientei...Personal nu cred ca poti gandi astfel daca mai intai n-ai asimilat prin eforturi perseverente valorile Libertatii.
Daca in spatiul exterior ne orientam cu ajutorul punctelor cardinale, in spatiul launtric indicatoarele n-au rost..Da, sunt libera sa visez, sa fabulez, sa ma avant in fantasticul neingradit al inchipuirii, sa dansez in bratele iluziei cat timp comoditatea imi ingaduie. Dar cand iluzia se incheie, panza de paianjen a necesitatii redevine vizibila. Ma reintorc in zbaterele unei activitati ce-mi vlaguieste, cu sau fara sens, cu placere sau sila, colectivitatea neuronilor.
Devenim eliberati parca de dramaticele coordonate ale seriozitatii, incepem sa ne topim de dragul unui joc nevinovat ca in sfarsit tacerea inimii sa se destinda iar bratele se ofera cu seninatate acelei deschideri unde esti si ramai vulnerabil...Iata de ce, ajunsi in pragul batranetii, simtim ca momentele harazite harului au fost acelea in care penibilul si ridicolul ne-au stigmatizat inevitabil.Caldura proprie acelor evenimente te inghite pe nerasuflate, solicitandu-te sa cresti dincolo de tine... Intensitatea clipei sparge intimitatea vietuirii disponibilizandu-te realitatii. Daca atunci nu-ti recunosti vina si greselile ai toate sansele sa-ti reimprospatezi ipocrizia. Concediezi definitiv sinceritatea pe motiv ca nu aduce avantaje...
Nu trebuie subestimata tendinta de a te minti pe tine insuti, caci are inaltimile unei veritabile arte. Adesea poti observa fascinante sclipiri inteligente ce lasa impresia ca beneficiezi de aceasta arta.
Totusi minciuna nu poate avea decat un termen limitat de valabilitate .
Exista oameni care viseaza caile spiritului la fel de asfaltate ca soselele occidentului. De aceea, cum intalnesc o denivelare ce le afecteaza anvelopele ratiunii si confortul prejudecatilor condamna cu pretiozitate tot ce le depaseste capacitatea de intelegere. Pentru ei toate formele de relief ar trebui asezate in acelasi plan, eventual ordonate si etichetate pentru ca orgoliul si vanitatea sa nu sufere vreo leziune interna.Asemenea oameni simt libertatea viitorului si trecutul preschimbat ca simple aventuri ale bunului plac. Nu-i contraziceti si nu-i deranjati...! Aveti rabdare cu singuratatea lor necunoscuta si nemarturisita .
Si daca Viata va impune sa interpretati un rol, nu uitati ca actorii la finalul spectacolului isi recupereaza chipul autentic prin scoaterea mastii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu