Mi-a retinut atentia un articol vechi dar interesant publicat de revista "Money Express" sub semnatura lui Radu Tataru-Marinescu, intitulat chiar asa, "Exista viata dupa blog ?", ca ecou al aparitiei in " The New York Times" a unui comentariu pe aceasta tema, foarte dezbatut de blogosfera.
Concluzia articolului e aceea ca bloggingul e o meserie care poate ucide. Sau poate ca nu ?
Voi transpune in cele cu urmeaza cateva extrase semnificative din reflectiile si comentariile analistului roman pe marginea acestei problematici.
Teoria lui Matt Richtel, autorul articolului din "The New York Times", e aceea ca bloggingul a devenit un fel de „sweatshop“ al epocii digitale. Richtel pleaca de la trei evenimente nefericite, carora le gaseste o cauza comuna: stresul pe care-l implica bloggingul full-time si care, la un moment dat, are consecinte ireversibile.
BLOGGINGUL SI INIMA. Unul dintre aceste evenimente e moartea, in urma cu trei saptamani, a lui Russel Shaw, un blogger de 60 de ani care scria pe teme tehnologice. Cauza mortii? Atac de cord. Al doilea eveniment e tot un deces: in decembrie, un alt blogger IT – Marc Orchant, in varsta de 50 de ani – a murit din cauza problemelor cu inima. Cel de-al treilea eveniment, desi intregeste, dupa opinia lui Richtel, imaginea unei meserii stresante, care incepe sa faca victime, a avut totusi happy-end: bloggerul Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct – iar acesta s-a petrecut tot in decembrie. In plus, scrie Matt Richtel, si alti bloggeri profesionisti se plang de scaderi sau de cresteri in greutate, insomnii, extenuare si alte simptome din aceeasi gama, provocate – se pare – de stresul caruia trebuie sa-i faca fata. Sigur, jurnalistul de la „New York Times“ spune ca nu exista nici un diagnostic oficial de „moarte prin blogging“ si ca „decesul prematur a doi oameni nu se califica drept epidemie“.
Nu exista certitudini, adauga el, nici legate de faptul ca stresul muncii pe care o faceau ar fi contribuit la moartea lor – dar prietenii si familia isi pun totusi problema pericolelor pe care bloggingul le presupune.
STRES DIGITAL. Este intr-adevar o astfel de meserie mai stresanta decat altele? Probabil ca da – Internetul e unul dintre cele mai competitive medii. Daca ar fi sa facem o comparatie cu media traditionale, pentru jurnalistul de ziar unitatea de masura e ziua, iar pentru blogger e minutul sau secunda. Daca esti blogger, intamplarea petrecuta azi nu mai are nici o valoare maine – subiectul va fi fost abordat de zeci, sute sau mii de bloguri intre timp, in functie de anvergura evenimentului. In plus, un blog care nu e actualizat zilnic – uneori de 4-5 ori pe zi – isi pierde cititorii si, in cele din urma, avantajul competitiv. Nu e vorba aici de cei ce au bloguri de placere – mult comentatul articol din „The New York Times“ vorbeste de cei care-si castiga existenta scriind pe blog, fie ca o fac pe cont propriu sau sunt platiti de companii.
Pana la urma, de ce a starnit articolul atatea controverse? Pe de o parte sunt cei care sunt de acord cu Matt Richtel, care confirma teoria ca un blog nu e doar o jucarie interesanta, ci presupune, pentru multi, munca. Iar „bloggingul pana la moarte“ arata ca poate fi o meserie serioasa – la urma urmei, nimic nu e mai serios ca moartea. De cealalta parte se situeaza cei a caror atitudine a fost „sa nu ne luam prea tare in serios“. Jason Lee Miller, de pilda, scrie pe webpronews.com ca nu-si mai aminteste de cand n-a mai citit in „New York Times“ un articol care „sa nu convinga, ei bine, pe nimeni“, pentru ca autorul lui ar fi facut „greseala clasica de a dezvolta o teza si a se tine de ea pana cand gaseste oarece dovezi“. Sfatul lui: o teza buna vine dupa o cercetare, nu inainte.
RISCURILE MESERIEI. Richtel e acuzat in plus ca, desi a vorbit cu multi bloggeri, a omis acele opinii care-i contraziceau ipoteza. „Am fost intervievat (pentru articol – n.r.). Dar cam stiam ca nu voi fi citat in articolul final, deoarece interpretarea mea era diferita de cea a lui Matt Richtel“, scrie Larry Dignan, redactorul-sef al ZDNet si director editorial al TechRepublic. Totusi, ca si Richtel, si Dignan spune ca bloggingul poate fi stresant si innebunitor – dar isi pune o intrebare. E mai greu sa fii blogger decat avocat de corporatie? Sau broker de credite ipotecare? Sau trader la un hedge fund? Sau agent FBI? „Scriem ca sa putem trai, da, toata ziua, dar nu trebuie sa ne imbracam in costum“, adauga Dignan. I se mai reproseaza lui Richtel ca trei evenimente similare nu creeaza totusi un trend. Cazuri extreme se gasesc oriunde: cei care joaca World of Warcraft pot deveni atat de dependenti incat nu mai mananca si nu mai dorm – unii ajung sa moara cu capul pe tastatura. Sa nu mai vorbim de versurile lui Marilyn Manson care i-au facut pe unii fani sa se sinucida. In plus, si oamenii cu alte meserii mor de infarct; iar riscul de afectiuni cardiace creste odata cu varsta.
Se mai spune pe buna dreptate " ca trei evenimente nu fac o tendinta. Nici sase. Ai nevoie de opt decese la mia de bloggeri ca sa te apropii macar de norma."
Faptele din articolul cu pricina pot fi interpretate totusi si in alta cheie. Din zeci, chiar sute de mii de bloggeri, trei au suferit infarcte in ultimele luni: doar doi au murit, cel de-al treilea a supravietuit. Concluzia: bloggingul te poate proteja de afectiuni cardiace.
In ceea ce ma priveste am o viziune optimista legata de implicatiile acestei pasiuni a bloggeritului pentru sanatatea noastra: atata timp cat nu se va face abuz si exces de acest instrument atractiv, pastrand un echilibru dinamic cu celelalte activitati impuse de firescul uman dar si de modernismul din cotidian, consider ca putem tine rational si sub control perfect acest potential risc, transformadu-l cu arta si intelepciune in beneficiu si mijloc de comunicare, instruire si relaxare. Si sper sa nu ma insel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu