Petre Tutea spunea ca inteligenta nu ne fereste de prejudecati. Dimpotriva, cu cat inteligenta e mai mare si prejudecata devine mai puternica, intrucat are si posibilitati de a fi justificata in mod rational.Recunosc ca sunt un om cu multe prejudecati, dar nu ma consider suficient de inteligent incat sa le pot explica pe deplin pe toate.Am o mare problema legata de Rusia si de Extremul Orient. E o prejudecata veche, gandita sumar, dar resimtita profund. Imi inchipui ca izvorul acestor prejudecati vin din viziunea mea despre comunism. Pentru mine Rusia simbolizeaza raul adus de comunism, un teritoriu dezumanizat de hoardele bolsevice. Prejudecata e uneori obsesiva.Chiar si astazi sunt foarte reticent la tot ce inseamna orient in general si Rusia in particular. Nu ma sfiesc sa recunosc ca inteligenta ma ajuta doar pana la un punct pentru a justifica prejudecata.In fond, l-am citit pe Karl Marx( filozoful german, parinte al comunismului), dar ii urasc pe cei ce i-au pus in practica ideile. Sunt convins ca daca acesta s-ar fi nascut in taigaua siberiana nu l-as fi citit. Prejudecatile legate de Orient sunt la fel de puternice.Frumusetea Taj Mahal-ului ridicat de marele mogul in numele iubirii sau respectul pentru curatenia morala si spirituala a lui Gandhi sunt insuficiente pentru a aprecia India. Mizeria, subdezvoltarea, primitivismul acelui loc imi abunda in minte.Despre China gandesc si mai rau.
De ce totusi astfel de prejudecati? Ma indoiesc ca ele nu exista in multi, mereu altele, recunoscute sau nu.
Cineva spunea ca amintirile sunt memorii colorate afectiv. As spune ca si prejudecatile nu sunt altceva decat idei colorate afectiv.
Alaturi de veacuri de cultura si ratiune , pare ca prejudecata incepe sa devina un adevar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu