Acum ascult Sonata Lunii, de Beethoven, sonata compusa de el pentru o prietena care nu vedea, dar, dupa parerea sa, nici nu avea nevoie de vaz pentru a "vedea" luna. asa ca i-a descris luna in muzica, in note si octave. Uneori am senzatia ca daca inchid ochii pot totusi sa vizualizez luna doar cu ajutorul melodiei, dar, eu stiu si cum arata luna. Ma intreb daca cei ce nu au vazut-o vreodata pot totusi sa si-o inchipuie. Oare pot cei ce nu au simtit o durere sa vorbeasca despre ea? Va dati seama ce ipocrita e lumea care vorbeste despre niste valori ce nu le-a avut? E greu sa alini o durere de care esti strain, dar poti sa o faci, doar ca e greu. si nu pentru altii, ci pentru tine in primul rand. "Ce esti, te priveste, la urma urmei numai pe tine. Ce vrei, priveste si pe altii, iar ce faci ne priveste pe toti" (N. Iorga).
Un comentariu:
Foarte impresionant!Sonata Lunii e minunata,la fel si povestea...Oare Beethoven a scris aceasta minunata opera pentru prietena lui oarba cand el era deja surd?In ceea ce priveste alinarea durerilor...Eu de exemplu nu am mare experienta de viata(am 18 ani),insa am capacitatea de a ma pune cu usurinta in locul celorlalti si de a-i intelege destul de bine.Pot sa zic ca am reusit sa alin unele dureri cu toate ca nu le cunosteam...Cred ca pana la urma totul depinde de structura sufleteasca a fiecaruia dintre noi.Felicitari pentru articol,chiar e minunat!
Trimiteți un comentariu