Caut gandul

Am cautat toata ziua. Gandul care sa imi dea incredere si putere pentru a doua zi. Gandul care sa imi aduca linistea de care am nevoie si care sa ma faca sa ma regasesc.
Nu l-am gasit. Si mi-am dat seama, o data in plus, ca tot ceea ce ai nevoie gasesti in tine. Nu in lucrurile sau in oamenii din jurul tau. Care dezamagesc, si obosesc, si uita. Carora de multe ori nu le pasa, si care nu vad, si care trec pe langa tine, orbi la tot ceea ce incerci sa le spui si la tot ceea ce incerci sa faci.
Nu trebuie sa lasi nimic sa te doboare. Nu trebuie sa ii lasi sa te faca sa uiti de ceea ce insemni tu. Astazi am dus o cruciada impotriva mea. Si, de multe ori, astazi am inregistrat infrangeri. Pentru ca am uitat. De mine. Si am permis sa fiu calcata in picioare de lucruri care, in mod normal, nici macar nu merita atentia mea. Si de oameni care, in mod normal, nu ar trebui sa insemne nimic pentru mine.
Mi-am regasit puterea. In mine. Pentru ca stiu ca pot mai mult. Ca trebuie sa pot mai mult si sa trec peste nimicurile din jurul meu. Si pentru ca singurul lucru bun pe care l-am facut astazi a fost sa linistesc pe cineva care a plans. Daca mi-a reusit macar atata lucru, pot spune ca ziua asta nu a fost degeaba.