Fie ca, macar o data sau de doua ori in viata, sa vezi ceva extraordinar, deosebit, neobisnuit de frumos.
Iti doresc cititorule sa ai parte de incantarea ce ti-o dau plantele- miracolele marunte ale altoitului si taiatului, ale semintei, bulbului si samburelui. Ale unei noi vieti iesind din pamant. Iti doresc melancolia gandirii iarna si dupa luni de asteptare,semnele minuscule, verzi, ale primaverii.
Iti doresc fascinatia in fata diversitatii fara margini a vietii animalelor...
Cine ar fi putut imagina,vreodata, elefantii? Girafele? Ornitorincul? Cine si-ar fi imaginat caleidoscopul vietilor din strafundurile marii? Sau vulturii aurii, intinsi pe aripa vantului. Sau soriceii cu mustati argintate. Sau libelula de peruzea. Impartim lumea noastra cu un milion, un milion de alte vieti, de miracole. Arcuitul si napustirea pisicii, saltul gazelelor. Indaratnicia intortochiata a ramelor. Semetia vulpilor. Nici sclavi,nici supusi ai fiintelor umane. Insotitori ai lor demni de respect.
Iti doresc increderea unei creaturi salbatice castigata cu rabdare si iubire.
2 comentarii:
De salturile pisicii mă mai bucur şi astăzi. Totuşi, cu vârsta, nimic nu mai este viu ca altădată, încât zic uneori ca Gogol: Mare plictiseală pe lumea asta, domnilor!
De multe ori avem nevoie de increderea unei creaturi salbatice, mai ales atunci cand toti in jurul nostru sunt salbatici, iar noi incercam sa fim doar oameni. Multumesc !
Trimiteți un comentariu