Exista o limita de amintiri. Nu?
Putem oare sa ne aruncam memoria la gunoi, sa mergem in primul magazin din calea noastra si sa achizitionam una vesela, una care ne starneste rasul in fiecare zi?
Putem sa inlocuim un om indepartat de noi, care ne-a uitat, cu unul nou apropiat fortat, despre care sa nu stim nimic dar care ne idolatrizeaza?
Putem sa fugim intr-o zi, sa luam primul tren din gara si sa coboram la ultima statie, si sa ne spunem ca nu ne mai intoarcem? Sa ne mintim pe noi ca uitam tot ce am lasat in urma si ca incepem o noua viata de la zero, desi in capul nostru zboara tot ce a fost pana azi?
Putem sa ucidem si sa scapam nevinovati, sa dam vina pe nebunia de moment sau pe auto-apararea, sa spunem ca nu e vina noastra si chiar ne-ar crede?
Putem sa halucinam cand vedem un lucru tragic, sa innebunim ca sa nu simtim si sa vedem ce vrem sa vedem, sa ne imaginam ca totul e perfect si ca ce intampla in fata noastra nu se intampla defapt?
Putem sa transformam defectele in calitati, ura in dragoste, cearta in pace, cenusa in viata, pesimismul in optimism, regretele in liniste, tristetea in fericire?
Putem oare vreodata sa spunem ca viata noastra s-a schimbat acum, ca am lasat tot ce era rau in trecut si privim tot ce e bun in viitor, ca niciodata nu o sa mai regretam si ca totul e bine acum?
2 comentarii:
Multe din toate acestea sunt posibile, dar niciodată categoric şi definitiv. Poate, mai încolo, prin Ziua a Opta...
Uitam mult prea des sa fim oameni.
Uitam mult prea des sa zambim.
Pierdem adesea prieteni
Si insasi a noastra viata
Uitam mult prea des sa traim.
Ucidem adesea speranta
Iubirea din noi, adesea starpim
La dragoste nu dam importanta
Si inima adesea ranim.
Putem face un pas catre bine reamintindu-ne de noi!
Un zambet nu costa nimic.
In schimb ofera mult.
El imbogateste pe cel care-l primeste,
Fara a-l face mai sarac pe cel ce l-a daruit! O zi buna spusa cu un zambet ati doresc!
Trimiteți un comentariu