miercuri, 12 august 2009

Curat, spalat, sfant si parfumat....


Astazi priveam surprinsa pe fereastra, fără să remarc raza caldă a soarelui ce îmi zdrobea obrazul, fără să zaresc cerul albastru învolbuart de norii catifelati ai clipei, si fără să bag de seama linistea diminetii; eu priveam in jos, timida ca deobicei, priveam in josul gliei, in firul de iarbă ...atunci... am zărit in gunoiul din fata apartamentului o pisică "curată" sau măcar în proces de a se curătii.
Ce mi-a atras atentia a fost insa locul in care se curata ea. Printre gunoaie, sticle, borcane, mancare, noroi si alte mizerii, pisica se tot lingea de zor, cred ca fara sa-si dea seam ca era inconjurata de mizerie, ea se spala, poate tot de murdaria care o luase din gunoi, pana sa ajunga acolo. Acum vad ca si poza imi arata ca pisicile se spala cu ochii inchisi, de aceia nu observa ea ca era inconjurata de gunoi...poate...? Dar dupa ce se spala, se duse la treaba ei dar, trecand tot prin gunoi, si se murdarii mai rau ca inainte.
Adevarul este ca si noi, fiintele umane, uitam adesea unde ne aflam, ce facem, ce gandim si mereu ne murdarim, ne patam caracterul cu fapte nedemne, imorale si inumane. Iar cand obervam ca ne-am patat vrem repede sa ne curatim. Facem un dus cu uitare, ne curatam cu peria de scuze, indreptatindu-ne poate, ca asa a fost sa fie, sau, nu m-am putut abtine, sau mai rau: asa sunt eu si nu ,ma schimb (chiar daca intelegem cu adevarat ca am gresit), dupa spalare si curatare ne dam cu parfumul sfantului , si ii lovim pe toti cu insigna noastra de Sfantul Ego... Curat, spalat, sfant si parfumat....
Dar fara sa observam, poate ca si pisica din fata blocului mele, ne curatam in locuri mizerabile, chiar in "casa crimei". Si nu ne dam seama ca, dupa ce ne-am curatat si spalat, mergem inapoi in lume tot murdari, doarece totul in jurul nostru e murdar, si daca din varful gramezii de gunoi vrem sa ajungem iar la oamenii, ne murdarim iar, dar din pacate acum nu mai obervam murdaria, din cauza parfumului si a scuzei, din cauza uitarii si nepasarii. Dar fara sa stim ne murdarim iar si iar, pana cand gunoiul se va tine scai de noi, si nu il vom mai putea curata sau parfuma....
Trebuie sa ne fie rusine de murdaria noastra de mizeria caracterului, sa ne simtim murdari (daca nu te simti murdar nu poti fi curatat), sa regretam faptele si gandurile, sa incercam sa indreptam situatiile si sa ne cerem iertare apoi...
Curatarea e de la Dumnezeu, El are puterea de a ierta, puterea de a curatii si de a spala un caracter, dar El nu curată un om in noroi, ci scoate omul din noroi, apoi il curata, il spala, il sterge de urmele mizeriei si in cele din urma ii da o inima noua, una de carne in locul celei de piatra.
Dupa aceia parfumul Sau iti va înmiresma viata, apoi ii vei putea bucura pe ceilalti cu bucuria ta, fericirea ta si bogatia ta, doar atunci cand in inima ta, va exista iertare divina.

3 comentarii:

Anne spunea...

Frumos spus draga mea :)

Rappa_ru' spunea...

Bine punctat...bine gandit

M.Cristina spunea...

Multumesc pentru apreciere!