vineri, 14 august 2009

Uneori ploua...


Uneori ploua...
Apa lacurilor din ochii mei e tulburata de ploi scurte de vara.
Mi-am agatat visele si sperantele in copaci argintati,
Ce-si oglindesc splendoarea in luna, cand e senin.
Uneori ploua...
Cu lacrimi mari si tacute.
Panze albe de nori, plutind in pasi usori de vals, scutura lacrimi de dor...
Lacrimi albastre, adunate picuri in sufletul meu.
Ploaia scurta de vara alearga pe trotuare fierbinti, speriata de bataile inimii mele.
Peste pamantul insetat se scutura lin parfum de stele...
Crengi inflorite pe buzele tacerii.
Uneori ploua...

5 comentarii:

Sergiu spunea...

Ce frumos!

Radoa... spunea...

te-am trecut si eu...pe niggerul :-*

M.Cristina spunea...

@Sergiu: Ma bucur ca iti place!
@Radoa...: Multumesc

Terra spunea...

Ai scris atat de frumos incat ma unge pe suflet. Ca o ciocolata calda ce umple golurile reci ale stancilor interioare.

M.Cristina spunea...

Terra: Multumesc am avut o inspiratie de moment!