Anul acesta nu am vazut marea...
Si acolo unde trebuia sa fie amintirea ei si sunetul valurilor impregnat in suflet, e gol.
As vrea sa intorc timpul si sa ma regasesc acum sezand pe nisip, cu briza in par, cu cerul instelat deasupra, cu un infinit de voci frematandu-se inaintea mea, soptindu-mi liniste.
Sa masor cu gandul frumusetea noptii si cu pumnul sa cern nisip in vant. In ochi sa mi se oglindeasca sclipirea a doua vapoare in larg. Plutind in noapte departe, ca intr-o lume separata.
Si stele cazatoare sa lase in urma curcubee argintii, facandu-ma sa ma gandesc ca ori i s-a indeplinit cuiva o dorinta, ori cineva a ajuns in rai...Eu, raiul meu ar fi chiar acolo, printre scoici. Si acolo unde steaua a cazut, lovind pamantul, universul a sarutat planeta – ea pastrand minunata dovada a unei lumi mai presus de aceasta. O lume plina de pace.
Cum valurile se avanta nebune si se sparg de nisip, asa in sufletul meu se ciocnesc temeri de un mal de speranta. Daca la mare, apa inghite in fiecare an cate un centimetru de plaja pentru totdeauna, in mine, speranta alunga in fiecare an tot mai multe temeri.
Si ascult. Ascult cantecul marii brodate cu stele si cu fermoar argintiu peste ea. Si as vrea sa ma imbrace cu totul. Sa-mi trag fermoarul lunei peste chip si sa-mi tin respiratia pana cand invat sa respir cu sufletul si sa inot ca un peste, fara sa am nevoie sa ies la suprafata, unde ma pandesc pescarii
Sa simt frigul apei mangaindu-mi pielea si sa fiu apa, sa fiu val...
Imi cufund picioarele goale in nisipul rece si simt fiecare graunte care a fost candva un munte albastru. Sunt acum pe o mie de varfuri de munte in acelasi timp. Si nu le-am cucerit eu pe ele, ci timpul. Iar timpul mi le-a asternut in seara asta la picioare.
Si in timp ce eu sufar in singuratatea mea, el ma inlantuie si ma tine captiva si se bucura de lacrimile mele. Si apoi, sfasie si alte suflete. Noroc cu vantul. El ma mangaie.
Si cu privirea cuprinzand marea, o absorb in mine si ii simt valurile cum se sparg in mine si imi spala sufletul. Si cand o sa vina fluxul, o sa ma inunde si o sa plang. Si o sa se retraga si o sa lase in mine scoici cu perle rosi.
Parfumul ei sarat...Inspir. Oare pentru ea, eu ce parfum am? Cred ca de trandafir alb...Usor dulce, usor viu, usor cald, usor vesel, usor trist...
Si m-as arunca in ea. Si m-as umple de ea. Si as iesi. Si as alerga pe plaja. Si m-as culca pe spate. Si in par mi s-ar impleti varfuri de munti inecate in nori. Cu mana dreapta as framanta nisipul, simtind lumea si inima ei pulsand.
Inchid ochii si sunt un pescarus.
Vad de sus o mare de intuneric. Vad lumini. Vad multe vapoare marunte si inghesuite. Vad pesti care se zvarcolesc in agonie pe un uscat secat de vise. Vad orasul sub mine.
M-am ratacit. Unde mi-e marea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu