Despre constante

M-am gandit la faptul ca omul din cele mai vechi timpuri a dorit sa inteleaga lumea. Asa s-a ajuns la notiunea de constanta. Cu timpul se pare ca oamenilor le-au placut tot mai putin variabilele pentru ca dau o sumedenie de posibilitati si ne dau senzatia ca nu avem situatia sub control. Este mult mai simplu ca totul sa fie previzibil si conform “regulilor”. Dar aceasta nu se intampla in viata reala.
Nu ne place variabilitatea poate chiar pana in adancul inimii. Am vrea poate, ca toti sa gandeasca la fel ca noi sau macar prietenii, macar pentru motivul ca ne iubeste... ar trebui sa gandeasca la fel ca noi in orice situatie... e corect asa?
Uitandu-ma in lumea din jurul meu din momentul de fata, totul este realizat pe baza constantelor. Fara constante nu se poate construi nimic, nu se poate realiza nimic. Este interesant cum s-a putut construi atat de mult pe ceva care este imaginar. Lumea este privita prin prisma constantelor, oare cum ar fi daca nu ar fi asa?
Am sa dau un exemplu, amintiti-va cum era la geometrie cand calculam volumul unor figuri, aveam nevoie ca acele figuri sa fie regulate in caz contrar imparteam figura in mai multe figuri regulate (daca se putea) si calculam volumul fiecareia iar apoi faceam suma rezultatelor pentru a afla volumul figurii neregulate.
Pana la urma... cum ar fi viata fara constante? Oare constantele nu ne-au schimbat pe noi oamenii, oare nu ne-au schimbat felul de a percepe lumea? Si ultima intrebare: exista ceva in lumea aceasta cu adevarat constant, ceva care sa nu se schimbe in orice situatie si care sa poata fi folosit pentru a intelege tot ce este variabil?