duminică, 16 august 2009

Cerinte


Traim intr-o viata plina de cerinte. Tot timpul ni se cere si daca nu raspundem cerintelor raspundem tot prin cerinte. Daca atunci cand ne nastem nu ni se cere sa mancam nu supravietuim pentru ca noi nu stim ce avem de facut. Prin cerinte, deci, invatam, evoluam. Ni se cere sa mergem la scoala, sa invatam, sa mergem la serviciu, sa castigam. Zi de zi ni se cere si cerem si noi la randul nostru. Se creaza ca un troc un pic mai subtil si care se petrece undeva in subconstientul nostru. Daca cerem si cel de langa noi nu face, chiar daca nu ii spunem el are o bila neagra in mintea noastra urmand ca nici noi sa nu respectam ceea ce ne va ruga persoana respectiva.
Ni se mai poate cere de exemplu ceva, care pentru noi reprezinta o subestimare si astfel ne distruge stima de sine sau ni se poate cere ceva care sa ne imbunatateasca stima de sine, imaginea de sine si sa ne ajute foarte mult in dezvoltarea personalitatii si mai ales a unor aptitudini.
Nu ne putem deci lipsi de cerinte caci fara ele nu ne putem dezvolta si evolua facandu-ne loc in societate si in interiorul nostru.

Un comentariu:

Simona spunea...

Si totusi,atunci cand ceri ceva trebuie sa si oferi ceva in schimb.E nedrept pentru cel caruia ii ceri sa nu ii si oferi ceva in schimb,chiar daca el la randul lui trimite cerinte catre altcineva si asa mai departe...Unii oameni uita asta si refuza sa raspunda cerintelor care le sunt adresate rezumandu-se doar la a formula altele pentru altii.