Nasterile din viata mea

Daca ma gandesc la tot ce stiu despre mine, de cand imi aduc aminte, am sentimentul ca viata mea nu a fost decat o succesiune de nasteri, o suita de etape marcate fiecare cu o noua borna alba a unei importante treziri de constiinta, fundamentala pentru dezvoltarea mea.
Despre cateva dintre aceste nasteri va voi vorbi acum, pentru ca fiecare dintre ele este in acelasi timp pilon de sustinere, impuls si chemare catre o viata mai plina.
Copilul care am fost, adolescenta care am devenit si cea care voi devenii, schimbandu-ma in fiecare zi cate putin, toate sunt rezultatele acestor nasteri.

Nasterea intru prietenie

Pe la sapte ani, aveam o vecina, Veronica(Verona), care a devenit prietena mea "de viata si de moarte", cum ne declaram la acea varsta. Alaturi de ea am descoperit ce inseamna sa ai incredere, sa iti respecti cuvantul dat, sa fii solidar intr-o prietenie, sa simti siguranta pe care ti-o da acceptarea neconditionata. Eram iubita si acceptata asa cum eram, si nu asa cum voiau altii sa fiu. Eram nedespartite, ceea ce inseamna ca respiram aceleasi emotii si ne minunam de aceleasi descoperiri. Eu sau ea era totuna.Infruntam viata invincibile, indestructibile si increzatoare.
Aveam certitudinea absoluta ca, orice s-ar intampla, puteam conta pe Verona, ma puteam baza pe ea pentru a infrunta orice peripetie din viata mea de copil.

Nasterea intru lectura si relationare

Pe la sapte ani am invatat sa citesc, intr-adevar silabiseam, dar ma descurcam. Imi aduc cu nostalgie aminte cum ma suiam pe un scaun, caci biblioteca era inalta citeam cateva cotoare de carte, iar cea care imi trezea interes o luam, cu toate ca mai daramam si alte carti, si o rugam pe mama sa mi-o citeasca. Timpul a trecut, iar peste un an am fost capabila sa citesc singura. Prima mea carte care am citit-o de una singura a fost Puiul de I. Al. Bratescu Voinesti. Imi amintesc ca am plans si am fost intr-o oarecare masura socata de aceasta carte. A fost o etapa din viata mea in care ma bucuram de o libertate fantastica, cea de a visa.

Nasterea intru comunicarea relationala

In planul comunicarii relationale am fost destula vreme o salbatica. Cand imi rememorez copilaria, tot ce pastrez e o lunga serie de umilinte, neacceptari, o succesiune de neintelegeri si manifestari negative. Eram o adevarata infirma in a relationa, o handicapata a cuvintelor, o victima a neimpartasirii.
Am descoperit mai tarziu,in adolescenta, puterea cuvintelor si a ideilor, bogatia schimbului de idei prin discutii interminabile. Viata mi s-a deschis. Totul putea fi supus confruntarii, putea fi supus semnului intrebarii si imi deschidea noi drumuri spre un plus de coerenta, dezvoltandu-mi in acelasi timp capacitatea de a ma implica si de a-mi dobandi o autonimie reala. Toate aceaste procese se materializau printr-o ancorare mai profunda, printr-o personalitate mai ferma.

Nasterea intru exprimarea personala

De-abia catre 16 ani mi-am descoperit o exprimare proprie, al carui ecou il puteam auzi pentru prima data in mintea mea, cuvinte care nu mai erau imprumutate de la altii.
A fost o descoperire neobisnuita a unora dintre orizonturile mele de posibilitati, concomitent cu o eruptie de dorinte atat de noi, incat m-au aruncat intr-un amalgam de contradictii.

Nasterea intru scriitura

In jurul aceleasi varste, dupa primul an de liceu, am simtit nevoia imperioasa de a ma exprima si de a fi inteleasa. Era o foame vorace si insatiabila care inca nu pare sa se fi potolit nici in prezent. Rezultatele nu au intarziat sa apara, de la banalul jurnal la blogg personal, esee, diverse colaborari.

Nasterea intru luciditate

Cea mai recenta nastere a mea, cea care mi-a permis sa renunt la povestile si la fanteziile cu care ma hraneam, purtand doliul dupa iluziile mele, un demers uneori chiar mai dureros decat doliul dupa cineva drag.
M-am nascut intru luciditate prin prisma unei mari descoperiri: am acceptat ca sunt responsabila de propia mea viata, in sensul ca sunt parte integranta din tot ce mi se intampla.