Oameni multicolori

Dacă am avea ochelari speciali, ca şi aceia făcuţi pentru a vedea eclipsa, şi ne-am uita astfel la ceilalţi am observa că nimeni nu e nici incolor nici monocrom. Suntem pictaţi în mii de culori, unele mai pronunţate şi în proporţie mai mare, altele mai slabe şi doar pe ici pe colo. Ne-am da seama apoi că fiecare avem în mână o cutie de vopsea, o culoare definitorie a personalităţii noastre, şi de câteori intrăm în contact cu alte persoane, lasăm o mică urmă a tonului ce-l reprezentăm. Cei mai multi nici nu stiu ca pictează în alţii o poveste şi că uneori deşi ei doar în glumă îşi potenţează culoarea spre o extremă sau alta, ceea ce imprimă în prietenii lor rămâne aşa, la maxim. Sunt uimiţi apoi cum de apropiaţii lor ajung să trăiscă la extrema pe care ei au luat-o doar în joacă, doar uneori. Nimeni nu trece prin timp fără să lase o urma de influenţă, cât de mică asupra celorlalţi. Şi la fel, nimeni nu reuşeşte să îşi păstreze intactă culoarea pimordială. Cei mai puternici îşi menţin la vedere tonul, iar toate celelalte sunt în mod evident doar influenţe. Alţii însă sunt doar o înregistrarea a întregii palete de culori ce s-a perindat în jurul lor. Ca să le desluşeşti felul, trebuie să te uiţi atent la cutia din mână. Dacă am vedea viaţa prin aceşti ochelari, cred că am fi mai responsabili de alegerile mărunte, de glumele şi modul de abordare a lucrurilor serioase. Nu se poate altfel: colorăm în jur şi primim din culoarea celorlalţi. Ideea e să nu lăsăm să se piardă culoarea noastră iniţială în curcubeul ce trece pe lângă noi. De asemenea să fim atenţi ce culoare răspândim!