sâmbătă, 7 februarie 2009

Barcuta de hartie


Tineti minte barcutele pe care le confectionam,în anii dulci ai copilariei niciodata uitata,din foile smulse a caietelor de matematica?Mi-as dori pentru o clipa o simpla barcuta de hartie pentru a pluti cu ea pe apele tulburi ale existentei umane imposibil de strans între tipare,sa infrunt toate furtunile ce dau nastere valurilor uriase ale fricii de ziua care urmeaza si sa ajung la mal undeva,unde nu poate sa ma urmeze nici macar gandul cuiva.Veţi rade,fiindca nu poti naviga catre sau prin necunoscut cu o barca de hartie.Oricine poate anticipa scufundarea efemerei barci.Dar barca mea de hartie este confectionata din filele pe care mi-am asternut ideile,parerile,regretele,visele,dorurile,temerile,eventualele frustrari şi omenestile sperante.O asemenea ambarcatiune careia i-as putea spune „sufleteasca” nu se va scufunsă niciodata.Viata pusa pe hartie este impermeabila...In consecinta o sa urc în barca mea de hartie sau in sufletul meu plutitor pe ape de viaţa şi am sa vaslesc pană la epuizare.La un moment dat,infranta de o fireasca oboseala,voi ridica panza tesuta din iluzii şi,cu vânt din pupa,imi voi atinge tarmul dorit...

2 comentarii:

ELenA spunea...

De ce într-o "compunere" aşa fantastică trebuie de spus că această bărcuţă poate fi dărâmată?
eu aş prefera să nu tai firul imaginaţii, să plutim mereu. E de ajuns că lumea ne întrerupe gândurile furmoase, hai să nu le mai întrerupem şi noi! să visăm cât vrem, şi să ne oprim numai când va fi nevoie! =D

Cristina spunea...

Te-am inteles perfect insa eu cred ca un pic de realism nu strica nimanui.Cum viata are partile sale pozitive sau negative asa si scurta mea compunere trebuie sa fie privita in ambele aspecte.Atat cu elemente ludice,ce ne amintesc de copilarie,cat si cu elementele concrete din viata fiecaruia.Ce spui tu in legatura cu visarea suna foarte frumos,si eu sunt la fel insa e nevoie totusi si de realitate.
Cu respect,
Cristina