As vrea sa cred ca fiecare dintre noi are un anumit aport in aceasta societate in care traim si ca nu trebuie sa lasam viata sa ne treaca prin fata ochi lor fara macar sa schitam un gest sau sa o tragem de maneca.Modalitatile si le gaseste fiecare dupa chip si suflet,dar stau si ma gandesc cati dintre noi vor realiza ca rezultatul final este o adunare de forte,un chin al unei comunitati de oameni,poate chiar a tuturor personelor ce se invart in jurul nostru si pe care nici macar nu le cunoastem.Oare nu asta e scopul vietii noastre,sa descoperim de ce facem umbra Pamantului?
Poate sunt eu mai credula,ori mai copila,dar stau uneori si ma gandesc,eu ce las in urma mea?Totusi sunt momente in care eu insami vin cu solutia,poate e prea devreme, poate trebuie sa mai fac umbra acestui Pamant pentru a putea realiza ceva cuantificabil si totusi cred in strafundul inimii mele ca tot ceea ce facem ne defineste personalitatea,dar nu stiu cat de corecta este autoaprecierea,pot mai degraba sa spun despre o alta persoana ca a realizat un x lucru admirabil,decat sa ma refer la propria-mi persoana in acelasi context.Chiar daca ne place cateodata sa credem ca putem fi liberi de orice prejudecata sau ca suntem individualisti, tind sa cred ca vrem sa tinem capul sus cu orice pret si vrem sa ne mintim pe noi insine. Unde altundeva putem regasi caldura, daca nu acasa sau intr-un grup de prieteni, alaturi de o persoana draga.Nu suntem sortiti singuratatii,de aceea colaborarea, comunicarea si intrajutorarea sunt pietre de temelie la nivelul societatii.Totodata cred ca pentru a deveni o persoana mai buna(si aici nu ma refer la cariera,ci la spirit in sine) trebuie sa inveti sa-i ajuti pe cei din jurul tau si pe cei care-ti solicita ajutorul.
Stiu ca tot ceea ce am scris poate sa para putin idealist sau perfectionist, dar ceea ce trebuie noi sa facem este sa extragem esentialul din context si sa-l aplicam in situatii practice/reale. Nu garantez faptul ca aceea persoana care-ti solicita ajutorul la un moment dat nu vrea sa te traga pe sfoara,pentru ca dupa cum bine stim cu totii fiecare padure isi are uscaciunile si nici o situatie nu seamana cu alta. Adaptarea insasi este o functie umana pliabila contextului in care ne aflam,sa nu uitam ca pana si alte specii trec de aceasta faza pentru a putea supravietui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu