Sub ochii mei,se aştern rânduri scrise cu pana de gâscă pe foi îngălbenite extrase din sertarul bătrânului scrin… Călimara cu cerneală stă aşezată într-o parte, întotdeauna în acelaşi loc, hrănind vârful penei, din când în când, cu vorbe meşteşugite colorate în albastru.Pe un perete, măsurând timp pierdut sau niciodată câştigat, pendula ştearsă de praf în fiecare dimineaţă oftează din oră în oră, spunându-i scriitorului să se grăbească dacă vrea să fie prezent la întâlnirea cu luna plină… Cel care scrie, personajul central al acestui tablou virtual, are o faţă brăzdată de riduri, pufăie dintr-o pipă, eliberând rotocoale de fum albăstrui către tavan şi crede că toate gândurile depuse caligrafic pe hârtiile îngălbenite vor fi strânse între coperţi de piele şi depuse în cea mai mare bibliotecă a lumii. Sunt convins că fiecare scriitor nutreşte această dorinţă intimă, numai că foarte puţini dintre făuritorii de vise scrise îşi ating idealul cu buricele degetelor.Dincolo de geamuri, înserarea trage tuşă roşiatică peste curtea în care crizantemele întreţin conversaţie cu trandafirii şi regina nopţii, iar scriitorul aprinde cele trei lumânări ale sfeşnicului şi înmoaie, pentru a câta oară?, pana de gâscă în călimară… Nu putem şti dacă este vorba despre memoriile cuiva sătul de viaţă sau despre un roman de dragoste în care doi adolescenţi se caută cu disperare pentru a se găsi în ultimul pasaj al capitolului final.Suntem însă convinşi că asistăm îndeaproape la o experienţă unică şi extrem de personală prin care gândurile intime ale scriitorului capătă viaţă sub formă de propoziţii şi fraze, se încheagă în metafore care bucură ochiul şi spiritul, aşteptând să fie încredinţate viitorului,spre odihnitoare lectură…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu