Mergeam ieri pe strada cand, in fata mea venea un copilas,elev in 1-4 imbracat cu acel costumas cu sacou si pantaloni bleumarin care inca s-au pastrat la unele scoli. In mana avea o coala pictata la ora de desen. Tin minte ca si eu aveam in generala desenul printre ultimile ore daca nu chiar ultima Sa revenim la desen. Pictase cu acuarele desenul acela clasic pe care orice copil l-a imaginat la un moment dat si l-a pus pe hartie, un copac, iarba si un soare in coltul foii. Era atata sclipire in ochii copilului si atata inocenta, mergea razand tinand cu grija desenul si chiar se murdarise pe manute de acuarelele inca proaspete. Dar era fericit si nimic nu-l oprea din drumul lui spre casa in pas de voinic iar in spate cu un ghiozdan patratos.
Pe strada la semafor tocmai ce se facuse verde. Soferul unei dubite, cam al 3-lea in rand claxona de zor. Oamenii mari nu mai au rabdare, parca nu mai au timp, sunt intr-o continua alergare, nu mai au timp sa vada nici macar soarele care straluceste deasupra lor. E o graba continua si care pare sa nu duca nicaieri.
Mi-e dor de linistea si de sclipirea din ochii unei fetite care se intorcea de la scoala cu blocul de desen in mana si un ghiozdan mai mare ca ea in spate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu