Maturitate vs maturizare

Odată cu trecerea anilor începem să gândim diferit.Asta înseamnă că ne maturizăm? Fiecare etapă fiecare vârsta are propriul mod de a vedea lucrurile şi de a stabili relaţionarea cu lumea exterioară.Poţi să ai experienţa a o mie de ani,dacă eşti un adolescent vei gândi şi aborda viaţa ca atare.Aşadar gândirea nu este condiţionată absolut de experienţă ci mai degrabă de vârsta.Maturizarea o primeşti la pachet cu anii.Ceva de genul: ai împlinit 30 de ani,deci eşti mult mult mai egoist în tot ceea ce faci,începi să rupi relaţiile cu prietenii,legi din ce în ce mai greu prietenii, iţi dai seama cât de important e norocul,nu mai eşti nemuritor etc. ,fără a avea în mod obligatoriu experienţa necesară a unei maturizării liniare şi ascendente.Vrei nu vrei,conştientizezi sau nu,boala asta tot o ai.Unii îsi prelungesc copilăria sau mai binezis încearcă să o prelungească riscând astfel ridicolul.Nu vreau să judec pe nimeni,nu-mi mai permit asemenea abuzuri şi asemenea efort,îmi sunt destul eu!Dar majoritatea cataloghează,arată cu degetul,pune la zid.Majoritatea sunt cei care traiesc numai în vârsta lor,cei pentru care copilăria abia trăieste prin vreo amintire iar bătrâneţea nici nu poate fi imaginată.Sunt cei enervaţi de copiii gălăgioşi şi bătrâneii înceţi.Până la urmă suntem toţi la fel,tributarii şi produşii biologiei care face cam ce vrea cu noi.Ne spune când să fim mai activi mai fecunzi mai frumoşi pentru a ne reaminti apoi că suntem trecători,invitându-ne în eternitate.Şi totuşi suntem o minune!Reuşim sa scăpăm de aceste cătuşe ale materiei prin ceva numai al nostru: prin conştiinţă şi spirit.