In cerneala stau gandurile si se imbata.Cu un dans al petelor ele ametesc strajile portii de carton si se strecoara in palatul versurilor. Isi lasa radacinile la intrare si se agata de peretii rigizi ai infinitului, sperand sa gaseasca strigatul ascutit ce le-a trezit din somn.Rimele sufla peste ele o ploaie de culoare ce se arunca in valurile albastre peste perdea.Gandurile aluneca greu pe scarile creponate,dar cand se apropie de varf,isi descid incet aripile, se dezbraca de pelerina monotoniei si reusesc intr-un sfarsit sa-si ia zborul. Zborul lor enigmatic tine pana dimineata cand vantul le strica bucuria si imprastie stropi din munca lor pe filele ingalbenite. A doua zi, gandurile o iau de la capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu