Inclin sa cred ca viata ne ia in brate intr-un iures grabit fara a ne da timp sa injghebam din mers gentuta cu cioparteli din filme si carti. In valtoarea vietii ne trezim uneori ca dintr-un vis pentru a constata ca nu am iubit asa cum eroina noastra preferata ar fi facut-o sau ca vom muri in mod "gresit". Dar pleoapele ni se inchid din nou si visul se viseaza pe sine in continuare. Viata ne traieste si nu noi o traim pe ea. Originalitatea se naste cu sfiala si adeseori se da la o parte pentru a face loc esentelor primordiale care guverneaza lumea asemeni unor regi mascati, mai departe ramanand doar un cuvant prea lung pe pagina unui dictionar ingalbenit de vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu