Imi vreau noptile linistite si mintea golita de ganduri.
Cum ar fi daca intr-o zi n-ar mai exista nimic in jurul meu?
Nici orasul sictirit plin de reclame anoste, nici oameni monotoni, nici raze de soare, nici pete de ploaie sau fulgi de zapada.Probabil m-as plictisi.
Culorile palide ce impanzesc orasul atrag priviri dezgustatoare, satule de atmosfera incinsa, aglomerata. Sperantele se pierd in amurg si tot atunci se ivesc cele de maine si iti dai seama, la capatul zilei, ca totul se rezuma la o forfota inutila si rutina expirata pe care nu ai cum sa le anulezi.
Obisnuiesc sa adorm durerea in ceata diminetilor nemarginite.
Prin fereastra aburita, ploaia imi mangaie privirea.
Strecor fiecare secunda printre degetele mintii pentru ca momentul ce va veni sa fie numai al meu. Timpul il petrec asteptand o pauza a timpului. Ma mint continuu...e mult mai usor sa cred in nebuniile astea, decat in tristetile care ma ingenucheau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu