Inca de mici ne exploaram limitele pentru a ne cunoaste. Suntem exploratori! De la o anumita varsta suntem capabili deja sa spunem ce ne place, ce nu ne place, avem un sistem de valori si de credinte. Suntem unici in complexitatea noastra, in multilateralitatea noastra si este imposibil sa gasesti doi oameni care sa gandeasca/actioneze la fel zi de zi.
Inscriptia antica din Templul lui Apollo din Delphi ne spune simplu: "Cunoaste-te pe tine insuti!".Majoritatea oamenilor aflati la o varsta adulta pot spune ca sunt asa si asa si asa. Cu toate astea, reactionam diferit fata de persoane diferita in situatii similare.Exista persoane care reusesc sa aduca la suprafata tot ce e mai bun si mai frumos in noi si altele care aduc la suprafata tot ce e mai rau si urat.
Antoine de Saint-Exupery spunea ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele.Si de o forma sau alta, obstacole intalnim la fiecare pas.
Semenii ne sunt niste oglinzi fidele dar parca totusi unilaterale.Intalnim vreodata toate persoanele care la un loc sa construiasca o oglinda completa?Cu unul discuti despre arta,cu altul despre politica sau sport, la altul ii impartasesti cele mai tainice secrete. Ne comportam de o forma acasa, de alta in public, la servici, la scoala, la teatru, etc. Dar poate ca in suflete purtam margaritare despre care nu vorbim niciodata, nu le aratam nimanui.Poate nici nu stim ca sunt acolo pana nu ne infruntam anumitor situatii.
Ce ati descoperit nou despre voi in ultimul timp? Ajungem vreodata sa ne cunoastem in totalitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu