114 ani de la nasterea lui Lucian Blaga

Una dintre cele mai importante figuri ale culturii româneşti contemporane, diplomat, jurnalist şi profesor - Lucian Blaga împlineşte astăzi 114 ani de la naştere. Tatăl său a fost preot “areligios”, cum gasim într-o notă autobiografică, spre deosebire de mama, care “suferă de o religiozitate cu adiacenţe folclorice şi superstitioase”. Până la vârsta de 4 ani viitorul mester al cuvantului nu a articulat nici o vorbă, nici cuvantul vital “mama”. Se spune ca în cei 4 ani de muţenie, Blaga şi-a însuşit în mod inconstient “Învăţătura lui Atman”, adică tăcerea, despre care scrie mai târziu în Geneza metaforei şi sensul culturii (1937). A urmat cursuri liceale la Braşov şi a facut trei ani de teologie la Sibiu. Studiile filosofice le-a facut la Universitatea din Viena, unde a obţinut şi titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (1920). Între 1926 şi 1939 a îndeplinit diferite funcţii în diplomaţie (Varşovia, Praga, Viena, Berna, Lisabona).A fost numit profesor la Universitate din Cluj la o catedră creată în mod special pentru el (Filosofia culturii).Ca anvergură şi ca arhitectură a ideilor, sistemul său filosofic este comparabil cu cel al lui Hegel, iar ca expresie literară cu opera lui Nietzsche sau Bergson, este cuprins într-o suită de trilogii: Trilogia cunoaşterii (Eonul dogmatic, 1931; Cunoaşterea luciferică, 1933; Cenzura transcendentă, 1937), Trilogia culturii (Orizont si stil ,1935 Geneza metaforei şi sensul culturii), Trilogia valorilor (Artă şi valoare, 1939; Despre gândirea magică; Religie şi spirit, Ştiinta şi creaţie 1942). O a patra trilogie, “cosmologica”, ar fi urmat să grupeze Diferenţialele divine (1940), Aspecte antropologice (1948) şi Fiinţa istorică. În Experimentul şi spiritul matematic (1969), Blaga analizează evoluţia ştiinţelor exacte de-a lungul a trei mari etape: aristotelica, galileo-newtoniana şi einşteiniana, scoţând în relief implicaţiile metafizice ale acestora.
În esenta sa, filosofia lui Blaga este o reflecţie inspirată asupra condiţiei omului în univers, în faţa asa-zisului Mare Anonim, care în concepţia filosofului este un “produs mitic-filosofic” al imaginaţiei cautatoare de sensuri ultime, căruia I se atribuie atât calităţi divine cât şi calităţi demonice. În viziunea lui Blaga, modul de existentă în lume dată şi pentru autoconservare constituie baza vietii umane, dar omul îşi cucereşte plenititudinea şi demnitatea printr-un al doilea mod de existenţă în orizontul misterului, unde din “preom” devine “om deplin” prin încercări perpetue de a-şi releva sieşi misterul, în pofida “cenzurii transcendente” impuse de Marele Anonim. Oricum, miturile, viziunile religioase, conceptii metafizice, teoriile ştiinţifice, operele de artă şi de civilizaţie sunt rezultatul aspiraţiei omului de a se ridica la un mod de fiinţare mult superior celui al animalului, trezindu-I mandria şi satisfacţia singularităţii.