sâmbătă, 9 mai 2009
Visul este "via regia".Freud
În primele pagini ale lucrării sale intitulate “Noi conferinţe de introducere în psihanaliză”, datată 6 decembrie 1932, Sigmund Freud afirmă că teoria visului “ocupă un loc special în istoria psihanalizei şi marchează o turnantă. Începînd cu ea psihanaliza a făcut pasul de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.” Teoria visului este aspectul cel mai caracteristic şi singular al ştiinţei psihanalitice, “ceva ce nu are egal în restul ştiinţei noastre, o porţiune de pămînt nou, sustras credinţelor populare şi misticii”.
A devenit celebră expresia lui Freud : visul este via regia (calea regală) spre inconştient.
Primele mari intuiţii legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd Freud consideră că a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injecţiei Irmei , analizat aproape complet de Freud şi publicat în paginile monumentalei sale lucrări “Interpretarea viselor” (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni specifică pentru practicienii psihanalizei: cu ajutorul asociaţiilor visătorului. Analiza visului scoate la iveală sentimentele de vinovăţie ale lui Freud faţă de Irma, una din tinerele sale paciente, a cărei tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud se apără de aceste sentimente negative aruncînd vina, în vis, asupra pacienta însăşi, care, chipurile, nu ar fi fost o pacientă docilă şi ascultătoare, sau asupra unuia din confraţii săi, dr. Otto, care s-ar fi făcut vinovat de o intervenţie medicală neglijentă (o injecţie cu o seringă infectată).
După analiza visului său care se dovedeşte a fi cat se poate de coerent, Freud declară pe bună dreptate: “visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitate extrem de complexă.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu