Soarele isi arata din nou fata.Indoindu-ma spun ca e cea pe care vreau sa o vad.Razele lui incalzesc intr-o oarecare masura,dar nu fac frigul sa se topeasca.Caldura lui patrunde treptat,ne invata sa iubim,sa ii dorim prezenta si apoi ne paraseste.Si o dorim aproape si iubim putinele raze pe care le primim.
Nerecunostinta este evidenta din simplul fapt ca suntem constienti de existenta lui doar cand il vedem si ne incalzeste.Orice urma de raceala ne face sa nu il vedem,departe,dupa nori.Soarele mereu este dar isi face simtita prezenta din ce in ce mai putin.E prea departe si nu vrea sa se aproprie desi stie ca avem nevoie de el.
Roadem fericirea trecuta sorbind visele altora,traim povestile din basme,respiram din concluziile clipelor ce aveau sa fie traite,zambim uitand semnificatia zambetului.Desi e Soare,e frig!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu