Ce daca...

V-ati intrebat vreodata de ce nu este totul asa cum ne dorim?
Uneori, cunoastem anumite persoane si stim imediat ca ei trebuie sa fie in viata noastra.
Ei inseamna ceva acolo.Fie ne sunt ca un suport,fie ne invata o lectie, fie ne arata cine suntem sau cine vrem sa devenim.
Poate, de multe ori, nu ajungem sa cunoastem bine persoanele alea,dar daca ii privim in ochi stim, aproape sigur,ca ei ne vor afecta viata intr-un mod foarte profund.
Si uneori,ni se intampla chestii,intr-un moment pe care il simtim dureros si incorect,dar daca ne gandim apoi,realizam ca fara obstacolele astea,nu ne-am fi descoperit potentialul, puterea, curajul sau inima.
Totul se intampla cu un motiv. Am spus-o si o mai spun, mereu si mereu.
Nimic nu cred ca se intampla pur si simplu.
O boala,un prejudiciu,toate se intampla ca sa testam limitele sufletului nostru
Fara “testele” astea, ce-ar fi viata?
Pai, ar fi prea roz,fara piedici,dreapta ca un drum spre nicaieri, sigura si confortabila, dar plictisitoare si complet fara sens.
Tot ce ni se intampla ne afecteaza viata, in bine sau in rau. Dar, toate astea, ne arata cine suntem cu adevarat.
Toti avem prieteni care ne ranesc, ne insala, ne tradeaza si ne sfasaie inimile.
Si cred ca ei sunt cei mai importanti in viata noastra.
Si mai cred ca trebuie sa-i iertam, pentru ca ei ne ajuta intr-un fel, sa invatam ce este increderea si cat de important este sa fii mereu precaut cu cei ce-ti “deschid” inima.
Nu ar trebui sa facem fiecare zi sa conteze? Sa apreciem fiecare moment si sa luam lucrul bun din nimicuri, nimicuri pe care, poate, nu am mai avea posibiliatatea sa le experimentam din nou?
Sa ne inconjuram de oameni care ne fac sa zambim, sa radem,de cei care ne fac fericiti?
Sa tinem capul sus pentru ca avem dreptul asta?
Sa ne spunem mereu ca suntem extraordinari si sa credem in noi? Daca noi nu credem in noi, nimeni nu o va face.
Sa ne cream propria noastra viata, sa fim liberi si sa o traim?

Acesta este gandul meu in dupa-amiaza asta!