Sfaturi

Incepem serile cu sperante si noi vise pentru viitor si nu realizam ca, de fapt, tot ceea ce conteaza este momentul, in care suntem chiar acum, in fractiunea asta de secunda,in care eu incerc sa imi transpun gandurile intr-o gramada de alte ganduri, ce nu sunt ale mele.
Vreau, nu vreau,pot,nu pot.Incertitudinile te opresc, iti pun piedici sau iti deschid ochii.Mereu, mereu sunt cel putin doua variante, iar eu le stiu, chiar daca nu las sa sa vada asta sau nu spun clar nimic.
Mi-ar placea sa nu ajung sa fiu plictisitoare niciodata. Poate de aici mi se si trage alternanta asta de stari...numai ca tendinta mea de perfectionare ma aduce pe un drum abisal.
Ma simt ca intr-o colivie si chiar daca este de"aur",tot colivie este.
Veti sari iar la gatul meu,sa-mi spuneti ca asta depinde doar de mine.Da,teoretic aveti dreptate.Teoretic stiu si eu toate variantele pe care trebuie sa le urmez sau la care sa ma gandesc.
Am dat si eu sfaturi pana acum,sfaturi grele pentru prieteni, gandite la rece si motivate si sustinute de tot ceea ce credeam si invatasem pana atunci,au trecut ca vantul...Si nu din cauza ca nu ar fi fost bune sau ca erau prea bune,ci doar pentru simplul fapt ca niciodata nu le urmam, pentru ca nu credem in ele. Avem nevoie decat sa vorbim, sa ne descarcam in cuvinte tipate sau spuse printre lacrimi, sau soptite ca tainele unor povesti ale copilariei.Avem nevoie sa fim ascultati.Nu avem nevoie de sfaturi,nici macar atunci cand le cerem...avem nevoie doar de confirmari,pentru ca decizia e luata in mintea noastra deja,in subconstient,dar nu suntem convinsi de faptul ca este acolo.
Practica ucide teoria !