Multi nori au cazut incet peste ea.Nu are lumina,sub atata cer de mare si gri, floarea suspina.Nici nu ploua,nici nu ninge.E o toamna trista de tot care a gresit adresa,a nimerit in ianuarie si nu mai stie drumul inapoi spre casa.Nu are apa, pamantul e uscat si intre atata frig si ceata,floarea mica,rozalie,cu petale mici trifoi de verde palid,sta ascunsa.Daca o vad,or sa o rupa...Sta ascunsa de celelalte flori uscacioase,pline de spini,maracini sau tulpini inalte si tari ca de piatra. Sta si asteapta.Azi e ofilita.Maine poate va rasari soarele si il va privi din nou in ochi pe astrul plin de viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu