In mod cert te-ai aflat macar o data intr-un loc plictisitor,acompaniat de oameni plictisitori, care discutau plictisitor despre lucruri plictisitoare. Priveai intristat la ceas si observai ca,desi "bratele" se misca in acelasi ritm, clipa se taraste. Aceste minute neplacute iti pareau ore intregi.
Seara, in club, ziua, la restaurant, prietenii de o viata, povestile diferite, muzica alta. Spre sfarsit iti aduci aminte de batranul ceas care arata ca au trecut 4ore.4 ore te uiti mirat: "Eram sigur ca nu a trecut atat".
Cum se poate?! Minute sa para ore iar ore sa para minute? Explicatia sta in faptul ca fiecare individ isi are propriul fel de a masura trecerea timpului. Acest fel diferit se raporteaza la "ceas", cu ajutorul lui putem sa realizam ca acele momente plictisitoare nu au reprezentat decat cateva minute, in timp ce clipele frumoase au tinut cateva ore. Ceasul masoara trecerea timpului in propriul sau ritm, diferenta intre om si ceas este aceea ca ceasul nu masoara clipe, el masoara minute, secunde...si asta ne este de ajutor pentru a realiza cat anume a intarziat la cursuri, sau cat stai de vorba la telefon.Pana una alta acest "instrument complex" reprezinta un compromis: trebuie sa fiu la ora respectiva acolo, pentru ca ma asteapta cineva caruia i-am zis ca ajung ; trebuie sa fac asta in 10 minute pentru ca trebuie sa predau lucrarea la ora stabilita, si asa mai departe. Acest compromis are, dupa cum a-ti anticipat un rol: cel de a da siguranta(cineva sa stie cand trebuie sa dea ceva, cineva cand sa primeasca).
Oamenii vor sa cunoasca greselile trecutului, desi nu se vor mai afla in clipa in care se aflau stramosii la momentul comiterii greselii, doresc sa cunoasca istoria universala, desi habar nu au ce se intampla acum. Prin raportarea trecutului la prezent ne simtim mai indreptatiti sa gresim (si altii au mai gresit candva). Desi greselile lor nu iti rezolva probleme, in cel mai bizar fel posibil, acest lucru te ajuta sa iti adancesti radacinile existentiale. Vrem sa stim , sa marcam, sa fim informati de trecerea timpului, dar rareori ne da prin cap sa facem lucrurile in momentul in care simtim noi, cu propriile solutii, fara sa tinem cont de "greselile trecutului", de faptul ca intarziem, ca nu servim pranzul la 14:00, ca nu adormim la 21:30 sau ca nu reusim sub nicio forma (cu exceptia ceasului) sa ne trezim la 6:15. In concluzie, dormiti cat vreti, intarziati cat vreti, pentru ca "acum" conteaza mai mult decat "atunci".
