Intr-o lume in care nu mai exista finaluri fericite.Unde oamenii nu mai cred in povesti, nu mai cred in iubirea adevarata.Noi inceputuri, speranta … praf de stele, fantani fermecate ce iti pot indeplini orice dorinta … sunt toate desprinse doar din basme. Si atunci, eu va intreb : omenia, zambetul curat, promisiunea dusa pana la capat, prietenia sincera, iubirea, si ele sunt tot basme? Pana la adanci batraneti … a fost o data ca niciodata … e prea mult spus, e o poveste in care am incetat sa mai credem demult de tot, o poveste in care poate ca nu am crezut niciodata.O lume in care nu mai exista finaluri fericite, o lume in care ne sufocam sub greutatea unei vieti care nu mai inseamna nimic. O viata de-a lungul careia incercam sa cautam fericirea, dar ne e frica sa fim noi primii care sa isi deschida inima.Incercam doar sa luam fiecare zi asa cum este fara sa ne gandim prea mult la ce nu va fi. Pentru totdeauna … noi nu avem pentru totdeauna, timpul nostru e scurt, nu suntem o poveste, dar am putea fi. A fost odata …trebuie doar sa crezi un pic, sa inchizi ochii si sa crezi ca poti fi mai mult, ca poti simti mai mult, ca poti si tu sa ai povestea ta fermecata. Trebuie doar sa incerci iar cel mai important e sa nu iti fie frica daca visul tau vrea sa devina realitate, doar sa nu-ti fie frica sa fii fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu