"Dupa felul cum vorbim si ne purtam s-ar zice ca suntem posturi de radio emitatoare, hotarate sa emita fara intrerupere si sa bruieze orice alt post." (N.Steinhardt-"Jurnalul fericirii")
Traim cu totul alte vremuri, unde dezavantajele par a avea prioritate comparativ cu putinele beneficii care se ivesc din cand in cand, la vreun colt de strada uitata de lume. Existau vise care in timp au fost spulberate de dorinta oamenilor de a ajunge la putere si de a nimici tot ce a fost mai frumos din ele. Existau oameni care isi iubeau tara si au murit pentru ea, dar praful societatii de azi le-a acoperit amintirea. Vocabularul oamenilor continea si cuvantul "bine", dar a fost deteriorat o data cu crearea armelor de distrugere in masa. Candva oamenii apreciau intru totul un rasarit de soare, acum cersesc fericirea in promisiunile facute de altii ca "va fi mai bine". Prezenta naturii era un miracol printre oameni, acum se poate vorbi doar de defrisari, ape poluate. Exista odata si mancare sanatoasa, acum toate alimentele contin E-uri care conduc spre o viata plina de boli fara remediu. Ma intreb, dincolo de iPhone-uri, nanotehnologie, ce vom lasa celor care vor veni in urma noastra? Oare va mai fi loc de inocenta,sau doar de lucruri robotizate?
Este un tablou realist pe care-l traim in fiecare clipa.
