Va trece si noaptea asta, cu aceeasi rapiditate ca si pana acum, unde visele se strecoara mai bine ca niciodata. In iarna e liniste si frig, se aud doar bataile inimii speriate de necunoscutul de maine sau cunoscutul pe care viata il prelucreaza in fiecare secunda. Zambesc pe furis cand ma gandesc ca iarna este un magician bun, in fiecare dimineata imi face mainile reci.
Linistea camerei este sparta in mii de farame transparente; vreau sa ma feresc de liniste, de tacere zilele astea. Aduc prea multe ganduri contradictorii. Vreau sa cred ca am in mana un penel si pot colora tot negativismul care este degajat. Dar nu reusesc. Iar genele mele se apleaca obosite, nu am culori suficiente sa-mi potolesc setea de impacare. Si cat de mult imi doresc sa reinvii pictura de altadata, era atat de cald acolo, iar lumina se imprastia intr-un mod uimitor.
