Entuziasmul

Nimic nu mi se pare mai enigmatic decat entuziasmul.Un entuziast este intotdeauna, pentru mine,un om cu taine,un om fata de care ma simt atras,pe care nu-l uit repede.
Oamenii entuziasti au meritul ca te introduc in eroare,te pun fata in fata cu eroarea,fie ca ti-o descopera atat de evident pe a lui,incat te invata pentru toata viata sa te feresti de ea,fie ca iti releva instantaneu eroarea in care traiesti tu pana atunci si te invita sa o parasesti.
Exista o specie de entuziasti pe care nimeni nu i-ar lua in serios.Sunt oaamenii care traiesc cu probleme,care au mereu ceva de justificat in orice experienta.Oameni care ajung foarte sus pe scara "valorilor spirituale";care creeaza in arta si scriu carti celebre.Aici entuziasmul insusi ajunge o problema,un lait-motiv pentru alte entuziasme.
Personal am depasit experienta entuziasmului,iar acum traiesc prin inertia sa.Si aceasta inertie a miscarii continue e mult mai primejdioasa decat inertia statica.Pentru ca pune in garda oamenii contra oricarui entuziasm.Si ar fi pacat...