Poti fi singur chiar daca esti inconjurat de o mare de oameni.Poti fi izolat chiar daca esti in plin centrul unei urbi aglomerate.Poti fi mort chiar daca iti bate inima.Poti fi cu sufletul apasat de greutati chiar daca ai zambetul pe buze.Poti gandi negativ chiar daca spui bancuri.Poti sa-ti doresti moartea chiar daca te lupti cu ultimile puteri pe un pat rece de spital,sa traiesti.Dar oare poti fi tu insuti, chiar daca nu te cunosti?Poti tu sa stii cum esti de fapt?Te-ai intrebat vreodata cum esti TU?Ai observat ca te comporti diferit in functie de situatia in care te afli?Pentru fiecare imprejurare ai un anumit comportament, ai o anumita stare de spirit…
Oare atunci cand vrei sa pari firesc ESTI TU?Care dintre toate aceste persoane esti TU?Spunem ca trebuie sa incercam a-i cunoaste pe cei apropiati noua inainte sa-i judecam,dar oare suntem capabili de acest fapt din moment ce nu ne cunoastem pe noi insine?Poti fi TU cel de azi acelasi cu cel de ieri?Dar cu cel din copilarie? Frumos nu?Copilaria ne aduce zambete pe buze, desi cand eram chiar noi acei prichindei care capatam bataie pentru niste nimicuri,nu ni se parea atat de amuzant ca si acuma… Inca un exemplu care dovedeste fara tagada ca noi oamenii nu stim sa apreciem cine suntem si ce avem pentru ca nu stim practic cine suntem.Daca in copilarie stiam cine eram ne amuzam teribil la micile copilarii, dar noi ne doream sa fim mari, adulti… Acum ca suntem “mari” tot nu stim cine suntem, tot nu apreciem ce avem si ne dorim sa fim iar copii. Asadar, poti fi,dar cum esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu