M-am intrebat de multe ori de ce nu pot trai unii oameni decat in tensiune, intr-o continua zbatere ?De ce cauta ei cu atata fervoare starile conflictuale?De ce le creeaza atunci cand ele nu exista ?De ce sunt ei nemultumiti si indarjiti, chiar si atunci cand au suficiente motive sa fie multumiti si impacati cu lumea?
Fireste, orice om are dreptul, ba chiar si datoria, sa nu se impace cu toate starile lincede, sa ia atitudine fata de tot ce i se pare rau, fata de minciuna, lene si demagogie, fata de lacomia nesatioasa a parvenitismului, fata de tot ce ingreuneaza sau impiedica deschiderile si inaintarile personale.
Intrebarile mele nu-i vizeaza pe cei cei isi sfintesc indreptatirile prin munca ci pe aceia care se ascund sub mantia unor atitudini cat mai neinduplecate, punand intrei ei si ceilalti oameni, ori de cate ori au ocazia (cand nu o mai au o creeaza), scutul protestului si armura zornaitoare a vehementei, creand ceata si fum pentru a nu se vedea cat de goale sunt fapturile lor, cat de putine realizarile si cat de rare sunt zilele in care au facut ceva insemnat.
Cred ca la capatul tuturor dezagregarilor si derutelor starnite de falsele conflicte si de tensionarile contrafacute sta intotdeauna stafia fioroasa a imposturii.
...nu eu, un om de nimic! eu n-as fi in stare nici macar sa-mi rumeg gandurile, nici sa mi le descriu, nici macar sa ma prefac ca stiu depre ce vorbesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu