Notiunile generice de tipul celor precum “Sacrul” sau “Profanul” imping limita pana dupa pragul a ceea ce poate fi usor trecut cu vederea sau acceptat – fapt evident deoarece aceste doua notiuni isi revendica “dreptul” de a acoperi nu doar niste domenii extrem de intinse, ci niste trairi propriu-zise.
Consider ca astfel de notiuni nu isi mai au locul in cartile “dedicate” acestor arii de interes, deoarece astazi mai mult ca oricand fiecare dintre noi trebuie sa gaseasca timpul de a analiza notiunile si ideile exclusive prin unghiul sau de vedere.
Bunaoara, cum ar putea un spirit “liber” (aceasta libertate o notiune abstracto-imaginara la randul ei) sa isi afle raspunsul la intrebari referindu-se la ceea ce au gandit altii in paginile cartilor, mai ales cand vorbim de consideratii de ordin personal?Astfel de referinte neinspirate ma duc cu gandul la perioada Evului Mediu, insetata doar de raportarea la dogmele create de un numar cat mai restrans posibil de ganditori.
Notiuni de intinderea celor precum “Sacru” sau “Profan” sunt cu adevarat folositoare doar atunci cand sunt intelese interior si cu scopul de a desavarsi o Cunoastere exclusiv personala, o regasire a Sinelui.
Astfel de notiuni nu se clasifica, nu se definesc. Nu definim “Sacrul” pentru a-l aseza in Dictionar; e ca si cum am incerca sa definim notiunea de Dumnezeu sau oricare alta traire spirituala, ceea ce ar deveni echivalentul unei esuari penibile.
La fel cum nu poti avea pretentia ca ceilalti sa-ti accepte totalmente ideile de ordin personal : o regasire cel mult este posibila, insa nuantari specific fiecarui individ vor surveni negresit.
Pe atat de frapanta diversitatea explicatiilor acestor doi termeni pe cat de neacceptata este notiunea de Libertate. Daca in aceste cazuri cand se constata dificila simpla definire a astfel de termini nu ne putem pune de acord, ce urmeaza sa se intample cand notiunile se “metamorfozeaza” in idei ?
Imaginati-va deja termenul de Sacru devenind idee, capatand caracteristicile proprii oferite de gandirea fiecaruia dintre noi … banalul si abstractul termen capata forma, devine o entitate, net superioara “materiei” numita termen : la evocarea ulterioara a acestei idei, Sacrul va fi exprimat in fiecare caz particular prin raportarea la amintiri, trairi proprii, sentimente sau dorinte.
La fel de frapanta idee, cu cat Sacrul nu este nicidecum sinonim unui abstract Bine Suprem. Singurul scop pe care il ofer eu acestui termen este acela de a eleva Fiinta spre constientizarea faptului ca este purtatoarea unei parti infime din Marele ei Creator. Asa cum Frumusetea se poate naste din Urat, Sacrul se poate naste din cele mai opuse trairi sau idei, pentru ca acestea sunt aspect care privesc pe fiecare personal.
Sacrul in sine leaga si subjuga – fie in slujba Divinitatii, fie in cea a tarii, pana si apostata idee a sacralizarii prin propria persoana te leaga de o perpetua raportare si te inseamna cu un statut : si iata, cred eu, singurul moment in care Sacrul poate deveni oricand Profan – raportarea la unica persoana. Profan pentru ca se poate cadea oricand in negarea Spiritului, se poate cadea in mandrie desarta, moment de la care urmeaza doar o iluzie a trairii sacre.
Impresia ca “servind” Sacrul (asa cum am mai zis poate fi personal, total opus de al celorlalti) te transforma si te eleveaza este partial gresita. Te transforma, desigur, atat cat o poate face devotiunea unui suflet egoist, insa elevarea nu semnifica defel “elevatie” – o ridicare in statut poate fi oricand mai ingrata decat ramanerea la statutul anterior.
Si totusi ironia face ca tocmai aceste suflete egoiste, simbol perfect al notiunii de Profan, sa se considere “sacralizate”, amagindu-se prin oferirea trairilor pe care ele le vor crede sacre. Servind devotat Profanul cu falsa aliura de Sacru, ei se vor prezenta pana la final ca “desavarsiti”, pe cand multi din simplii cautatori ai adevaratului Sacru nu vor fi fost incununati nici macar cu o singura clipa a fericitului simtamant ca l-au gasit.
Nu isi afla raspuns chestiunea clarificarii notiunilor de Sacru si Profan, mai ales cu cat ideile pe care le creeaza se vor opune de la individ la individ. Nici macar “notiuni” nu sunt corect numite, deoarece sentimente atat de vaste nu pot fi stapanite printr-un nume si nu pot fi explicate fara a capata o nuanta de interpretare personala.
Raman superioare tocmai prin faptul ca pot fi ale fiecaruia fara ca totodata sa apartina nici macar partial unuia dintre noi.
